Am început ziua cu mari emoții, în special pentru Ingrid (chiar dacă am început diversificarea de mai mult de o lună, nu ni se părea că mănâncă prea mult și, în plus, G. o alăpta de 4-5 ori pe zi; or, acum a alăptat-o la 9 dimineața și următoarea „repriză” era programată seara, după muncă). Spre totala mea uimire, dimineață a mâncat niște iaurt cu banană pisată, la prânz i-am dat ciorbă de gulaș făcută de bunica ei (i-am pus și niște bucățele de pâine, ca să-i țină mai mult de foame), un pic de piure cu carne de curcan (pe la ora 1). Urma să mai mănânce pe la 4 (G. mi-a dat mesaj că o poate alăpta fie în pauza de masă, fie pe la 4 – o să vedeți de ce nu am ajuns în pauza de masă).
Dimineață am ieșit la un loc de joacă aflat (spre norocul meu) la nici 50m de blocul unde locuiesc prietenii noștri (la care locuim și noi temporar, prin bunăvoința lor). Am scos și cățeaua prietenilor, ceea ce nu m-a ajutat prea mult, dat fiind faptul că nu le este permis câinilor accesul în preajma locurilor de joacă pentru copii (firesc, aș zice – există posibilitatea ca ei să-și facă nevoile pe acolo, iar copiii să pună mâna sau chiar să bage în gură) – am fost nevoit s-o urmăresc pe Iris de la distanță, cu Iris în sistem (avem un sistem de „babywearing” de la Lennylamb, luat de când avea Iris vreo 3-4 luni – a ținut foarte bine și e foarte confortabil, singura mea problemă e că am dureri în zona lombară dacă îl port prea mult timp ).
Pe la 12 am ajuns cu ele în casă, am mâncat toți 3 de prânz (evident, a rămas dezastru în urma noastră) și deja îmi făceam planuri să mă întâlnesc cu un fost coleg de muncă – Iris făcându-și somnul de prânz în cărucior, iar Ingrid în sistem – urmând ca apoi să mergem la G. ca s-o alăpteze (azi am aflat și noi că există o lege în Austria care obligă angajatorul să-ți ofere o pauză de alăptare și să-ți pună la dispoziție un spațiu pentru asta – tare, nu?).
Din prima zi am văzut cu ochii mei că nu poți programa nimic cu 2 copii mic… După ce au mâncat de prânz, i-am zis lui Iris că mergem să ne vedem cu cineva, iar apoi mergem la mami. Nu a vrut să se schimbe, după care a zis că vrea la toaletă („do poo poo”). Nu am crezut-o fiindcă o schimbasem de același lucru cu jumătate de oră înainte, dar am zis să-i fac hatârul și am dus-o la baie – avea dreptate. Apoi, inițial a zis că ea vrea să doarmă în pătuțul ei, după care s-a razgândit și a început să urle că vrea la mami. I-am explicat că e prea târziu să mergem la mami și mergem după ce ne trezim. Evident, a început să urle și să plângă. I-am zis că poate să doarmă în pat cu mine și Ingrid (Ingrid începuse și ea să plângă de somn) sau să doarmă în pătuțul ei (i-am oferit alternative), dar nu a funcționat.
Într-un final, pe la 2:30, după o sesiune de plâns în hohote, am reușit să ne pregătim de ieșit afară. Ingrid aproape că a adormit imediat ce am pus-o în sistem, iar Iris a adormit în cărucior în momentul în care am ieșit din scara blocului. Desigur că, între timp, amânasem întâlnirea cu Gabriel pentru mâine…
Am ajuns pe la 3 la locul unde lucrează G., ne-am mai plimbat pe acolo (a zis că termină pe la 3:30-4:00, fiind prima zi de muncă). Ne-am întâlnit cu ea, am mers într-un centru comercial din apropiere ca s-o alăpteze pe Ingrid, dar șmechera era mai atrasă de brioșe și prăjiturile pe care le mâncam noi. Pe Iris a trebuit s-o schimbăm din nou, de data asta într-o încăpere foarte frumos aranjată și amenajată pentru schimbat copilul + alăptat. Au urmat 2 reprize de cumpărături (produse de îngrijire de la dm – prețurile la produsele marcă proprie sunt cam aceleași ca în România) – și mâncare de la un supermarket).
Pe la 8 seara am ajuns și noi acasă… am schimbat-o pe Ingrid și i-am dat antibioticul (povestea, mai pe larg, într-un alt episod), am mai pus ce era de pus prin frigider, am scos cățeaua (a.k.a. Scrofi) la plimbare, ne-am întors, am mâncat ceva de cină, am ajutat-o pe G. să prepare o supă pentru zilele următoare și cam așa s-a făcut ora 11.
14 ore de din prima zi de „muncă” cu fetele. Acum am înțeles de ce se spune că „job-ul” de mamă face cât alte două la un loc – nu doar prin prisma consumului de energie, ci și datorită „orelor suplimentare”.
Mâine avem întâlnire cu Gabi și un drum până la Ikea, spre seară (după ce termină G.)