Mă pregăteam să încep cu un scurt rezumat al celor întâmplate săptămâna trecută și eram pe punctul de a scrie, din nou, despre experiența de la oficiul MA 35. E incredibil cât de repede trece timpul…
[Titlul inițial era „ziua 23” – între timp a devenit ziua 27]
Nu-mi dau seama când a trecut aproape o lună – am senzația că suntem aici de doar o săptămână. Ne-a consumat atât de mult timp (și energie) căutatul de apartament (proces finalizat acum câteva zile) încât nu sesizez când a mai trecut o săptămână.
Vă pot spune că lucrurile merg în aceeași direcție bună ca până acum – Iris devine tot mai independentă și încrezătoare, a început să se joace tot mai mult cu Ingrid (singura problema e că, deși o vede ca pe sora ei, are impresia că este un fel de păpușă și are tendința să se comporte ca atare), iar sora ei a început să vorbească (în silabe) și deja se cam poate ridica, de pe burtă, în mâini și picioare („patru labe”). Așteptăm și momentul în care se va ridica singură în picioare. 🙂
Vineri și sâmbătă am bătut magazinele de mobilă și decorațiuni, ca să le avem pregătite pentru mutare (aici e totul închis duminica, iar de luni, 16 martie, se închid toate magazinele non-alimentare pentru o perioadă de 1 până la 3 săptămâni). Vineri, prin Ikea, a fost o adevărată provocare cu Iris – a trebuit să cerceteze toate încăperile amenajate, să deschidă toate sertarele, să sară în toate paturile pentru ca apoi să umble desculță prin magazin etc. Ingrid era și ea cam agitată fiindcă nu prea mâncase mâncare solidă de pe la ora 15, deci a fost destul de intens. Au închis magazinul după ce am ieșit noi cu cele 4 cărucioare…
Sâmbătă a fost mai lejer fiindcă ambele și-au făcut somnul de prânz (Iris în cărucior, iar Ingrid în sistem la mama ei) și au mâncat. Am plecat de acasă pe la 11, fetele s-au întors pe la 18 (noi, băieții, mai târziu fiindcă am mai avut de dus mobilier, mașină de spălat și aspirator la depozitul prietenului nostru, unde avem și toate lucrurile trimise în saci + cutii, din România.
Așteptăm cu nerăbdare să le ducem pe toate la noua locuință, ca să aibă și fetele cu ce să se joace (momentan avem doar o cutie cu jucării) și să putem ieși cu tricicleta / trotineta pe afară (și bicicleta + „remorcă” de copii, după ce îmi pun la punct bicicleta și găsesc o „remorcă” la mâna a doua).
Cât despre Covid-19, nu pot spune că pe mine unul m-a afectat prea tare. Oricum, rutina noastră zilnică se învârtea mai mult în jurul blocului (e bine că am finalizat cu căutarea apartamentului și nu suntem nevoiți să mai circulăm cu metroul). În schimb, o să ne ajute faptul că G. va lucra de acasă în perioada următoare fiindcă poate prepara mâncarea în timpul zilei (până acum o făcea noaptea, după ce se culcau fetele sau dimineața foarte devreme) și e prezentă dacă am nevoie de ajutor.
În schimb, mă aștept ca Iris să devină din nou smiorcăită, având-o pe mama ei prin preajmă, și să o cam încurce la „home office”. Altfel, planul este să ne urmăm rutina zilnică (poate mult spus „rutină”, dar despre rutină și necesitatea ei o să scriu mai pe larg în următorul articol) – trezit dimineața, mers la joacă, mâncat prânz, somn de după-amiază și un pic de joacă după, dacă nu se întunecă afară. Trebuie să fim atenți și cu locul de joacă, desigur, fiindcă vorba umblă că nu prea sunt permise formările de grupuri de peste 10 persoane într-un anumit loc.
Ne-a afectat, în schimb, planul cu aducerea celor 2 pisici în Austria – aveam zbor spre București cumpărat pentru marți, urmând să cumpăr bilet pentru miercuri, cu tot cu pisici, însă azi-dimineață, când am vrut să fac check-in online, am văzut că s-a anulat zborul. Din fericire, am reușit să rezolvăm să mai treacă cineva pe la ele până se deblochează situația cu transportul aerian (cât mai repede, sper).
Să ne auzim sănătoși!
p.s. pentru „conținut vizual” (dacă vă plictisesc cu prea mult scris), ne puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.