Ne mutăm…

… și nu este deloc ușor. Au fost trei săptămâni teribile: împachetat lucruri, rezolvat dosare pentru indemnizație de creștere copil (urmează să iau eu), schimbat ochelari (ai mei), pașaport pentru Iris etc. Și toate acestea, cu 2 copii după noi (noroc că Iris era la grădiniță până la prânz și mai reușea G. să rezolve una-alta). Seara, ne puneam în pat ca să adormim fetele, cu intenția de a împacheta din lucruri după ce adorm ele, dar de multe ori adormeam și noi…

Imaginați-vă vreo 15 saci de haine (vidați), 15 cutii cu obiecte (jucării de-ale fetelor, în mare parte) și 2 biciclete. Toate, cărate un etaj pe scări, apoi cu liftul, apoi de la bloc, încă vreo 30m până la mașină, cu o liză „șchioapă”.

De ce am insistat (mai mult G., decât mine, recunosc) să luăm atâtea jucării cu noi? Pentru că vom avea mare nevoie de ele. Ne mutăm la Viena (acum ați înțeles și de ce am ținut morțiș să luăm și bicicletele), începând de săptămâna viitoare. G. va lucra, iar eu voi sta cu fetele acasă până găsim o grădiniță pentru Iris (pentru Ingrid nu-mi fac speranțe că vom găsi mai repede de luna septembrie), așa că o să am nevoie de „toate jucăriile din lume”.

Revenind la ultimele trei săptămâni: a fost o perioadă intensă și pentru noi, părinții – oboseala acumulată a produs, inevitabil, discuții contradictorii, nervi, certuri etc. Oricâtă dragoste și oricâtă armonie ar fi în familie, am învățat că epuizarea duce la unele neajunsuri care, mai departe pot fi resimțite și de copil/copii (n.b. tensiunea mamei se transmite deseori și la copii). De aceea, eu insist ca părinții să se odihnească atunci când dorm și copiii și să amâne / anuleze mărunțișurile zilnice care mănâncă timp. Părinți odihniți = părinți fericiți = copii fericiți – e atât de simplu.

Plecăm cu mașina, de la Sibiu (va trebui să mai „triem” din lucruri astfel încât să nu părem suspecți la vamă 🙂 – am venit cu mașina super-încărcată și mâine merg să mai iau din lucruri lăsate la București), așa că va fi cu siguranță o experiență nouă și interesantă pentru noi și pentru fete, chiar dacă durata călătoriei nu este cu mult mai lungă decât București – Sibiu vineri seara. Sunt curios câte opriri vom face… Vă țin la curent

3 thoughts to “Ne mutăm…”

  1. Stresul este foarte mare cand incerci sa te muti, a fost mare si cand am schimbat garsoniera din Panduri pe cea din Aparatori, dar a fost maxim cand a trebuit sa impachetez pentru München. Eu zic ca este ok, este nevoie si de experiențe de genul asta.
    Bafta multă si aștept vesti bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published.