Categories
cugetări de tătic

Rutină și improvizație în viața cu copii

Cât de benefică este rutina?

Spuneam în recentul articol că au trecut foarte repede cele 2 luni de când am început viața de tătic „full-time”. Ei bine, această trecere rapidă a timpului cred că se se datorează în mare parte rutinei.

Când spun „rutină”, nu mă refer la un plan zilnic detaliat, ci un plan general, pe principalele momente ale zilei. De ce? Pentru că, oricât ai încerca să-ți planifici în detaliu, nu-ți va ieși (aproape) niciodată. Copiii au propriul ritm, propriile idei și… propriile planuri. 🙂

Și, ca să nu fii mereu stresat că lucrurile nu ies cum ai planificat (și să transmiți stress-ul mai departe), e bine ca planul să fie unul general. În egală măsură cred că nu poți lăsa lucrurile în voia sorții. Am ajuns la concluzia că, fără o rutină, cu 2 copii mici de îngrijit, ajungi foarte repede în starea de „burnout” (atât fizic, dar mai ales psihic). Dar chiar și rutina suferă modificări de-a lungul timpului (cred că suntem la a 4-a versiune în 2 luni)

Iată cam care ar fi rutina noastră zilnică prezentă:

  • Ne trezim (mai exact, mă trezesc fetele – nu am fost niciodată omul dimineților) pe la 8;
  • Pregătesc micul dejun pentru toți 3, apoi mâncăm (uneori reușesc să mănânc în paralel cu a o hrăni pe Ingrid, alteori trebuie să-i dau ei mai întâi);
  • pe la 9 terminăm micul dejun. Încerc să le găsesc ocupație până mă spăl pe dinți, mai pun vasele murdare în mașină etc.;
  • pe la 9:30 – 10 sunt schimbate și îmbrăcate amândouă (cu Iris trebuie să am discuții cu foarte multe argumente până să o conving să-și schimbe scutecul);
  • pe la 10-10:30 ieșim în parc (până de curând ieșeam la plimbare pe canalul Dunării) – Iris alege dacă vrea în cărucior, pe tricicletă sau pe trotinetă; în funcție de alegerea ei, Ingrid merge în cărucior sau în sistemul de purtare;
  • Pe la 11:30-12:00 ne întoarcem din parc; de obicei, fetele dorm amândouă când ajung în casă, așa că încercăm să le punem în pat;
  • Ingrid se trezește pe la cel târziu 14; mâncăm amândoi de prânz, apoi ne mai jucăm / exersează mersul / facem exerciții fizice până se trezește și Iris;
  • Pe la 3-3:30 se trezește Iris. Îi dau și ei de mâncare;
  • Între 4 și 5:30-6:00 ne jucăm / ne uităm prin cărți etc. toți 3 sau separat;
  • La 5:30-6 „intră în tură” G., care petrece vreo jumătate de oră cu ele și apoi ieșim toți afară sau (dacă nu ieșim) petrece seara cu ele, iar eu mai ajut cu diverse (pregătit cină / pregătit baie etc.)

Am învățat repede că, pe lângă rutină, mai e nevoie și de un „plan B” sau de improvizație – să fii capabil să găsești soluții atunci când lucrurile nu merg așa cum ți-ai planificat. De exemplu, ziua de ieri, când Iris nu a avut chef să iasă pe afară de dimineață, deși erau ambele îmbrăcate și pregătite (sau ziua de azi, când prognoza meteo anunța ploaie).

Pur și simplu a avut chef de făcut puzzle (eternul puzzle cu Peppa Pig, deja îl știe pe de rost), de sărit pe minge (avem o minge de fitness luată de la Decathlon, din București, la care am umflat de mi-au sărit capacele), de construit obiecte din piese tip Lego etc. Așa că a trebuit să improvizez. Iată care a fost programul de ieri:

  • Trezire pe la 7 (Ingrid nu a prea dormit ieri noapte), toți 3 (G. era deja la biroul ei);
  • Am mâncat până pe la 8 și ceva;
  • pe la 9 erau pregătite de ieșit dar, așa cum ziceam, Iris avea alt program…;
  • pe la 12 ne-am pus toți 4 la masa de prânz;
  • La 13 am terminat prânzul și m-am băgat cu ele în pat la povești;
  • pe la 13:30 dormeam toți 3 🙂
  • Eu m-am trezit pe la 14:30, am mai stat în pat lângă Ingrid ca să doarmă (se trezește foarte repede dacă pleci de lângă ea);
  • pe la 15:30 s-au trezit amândouă. Ne-am mai hârjonit / prostit în pat până pe la 16.
  • Între 16 și 17:30 s-au jucat cu diverse jucării, cu Iris ne-am jucat și un fel de fotbal cu mingea mică de pluș
  • la 17:30 a intrat G „în tură”, iar eu am plecat la cumpărături

De ce ziceam că trebuie să fii mereu pregătit să improvizezi? Dacă m-aș fi trezit de dimineață cu programul făcut să ieșim în parc, aș fi avut o mare dezamăgire sau, mai rău, aș fi pus presiune inutilă pe Iris.

Cred că, în mare parte, la asta ajută capacitatea de a improviza: să încerci să mai iei din presiunea pusă asupra copilului (Iris are suficientă presiune cu regulile pe care facem tot posibilul să le respecte și, mai ales, cu apariția surorii ei în viața de familie) și să-l lași să facă ceea ce vrea în intervalul orar dedicat „timpului liber” (dimineața, în cazul nostru).

Atât timp cât activitățile importante ale zilei (mic dejun, prânz, somn, cină, spălat pe dinți, somn) sunt respectate și au loc într-un interval orar apropiat de la o zi la alta (e drept, azi-dimineață am întrebat-o de vreo 10 ori ce vrea să mănânce la micul dejun; la mai mult de o oră după ce s-a trezit a mâncat vreo 2 boluri pline cu cereale și lapte), eu zic că e suficient. În plus, e benefic și pentru copil fiindcă știe ce urmează, nu mai trebuie să te cerți cu el și dispare și angoasa dată de nesiguranță. Din punctul meu de vedere, cam la asta ar trebui să se reducă rutina, iar restul să fie „improvizație”.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *