Categories
jurnal de Viena

Săptămâna 6 (ziua 35)

„Distanțare socială”, ziua 7

Lunea trecută am ieșit ultima dată cu Iris la locul de joacă – credeam că doar locurile de joacă mari (din parcuri, mall-uri etc.) sunt închise, însă m-am trezit cu un domn care părea a fi de la o organizație a statului, ținându-mi morală despre cât e de periculos și că trebuie să colaborăm împotriva virusului (între noi fie vorba, chiar dacă lumea a respectat recomandările și a stat în casă in această perioadă, numărul cazurilor a crescut substanțial și continuă să crească).

Așadar, de 7 zile stăm în casă și facem tot posibilul să nu ne plictisim. Avem noroc că mai ieșim la plimbare dimineața și/sau seara cu prietenul Ovidiu și câinele lui, cât să n-o luăm razna în casă (Iris fiind obișnuită să ieșim zilnic pe afară, la locul de joacă). Iris a înțeles mai repede și mai ușor decât mă așteptam faptul că nu mai putem merge la locul de joacă și că nu are voie să atingă obiecte din afara casei (când ieșim la plimbare) din cauza virusului. În afara orelor de somn și de mâncare încercăm să găsim tot felul de activități care s-o țină ocupată. Încă nu am pus-o la desene animate, la TV (la telefon sigur nu se va întâmpla), dar câteodată se mai uită „cu băieții” la emisiuni cu mașini sau documentarul despre Formula 1, de pe Netflix. Nefiind obișnuită cu televizorul, se plictisește destul de repede, așa că o mai pun să facă abdomene la mine în brațe, mai dansăm împreună, mai face gimnastică (azi aproape s-a rostogolit singură peste cap), ne mai jucăm „cucu-bau” cu pilota de pe pat, ne mai prostim (o gâdil, o las să se cațere pe mine etc.) și se face seară, moment în care o „preia” G. și îi oferă afecțiunea de care are nevoie de la mama ei.

În schimb, a devenit destul de greu pentru G. să lucreze de acasă, dat fiind faptul că Iris o vede toată ziua prin preajmă și se smiorcăie întruna, în special în prima parte a zilei (între momentul întoarcerii de la plimbare și somnul de prânz). A înțeles destul de repede că mama lucrează, chiar dacă este acasă, însă nu întotdeauna ține cont de asta.

Altfel, așa cum preonizam, ne ajută faptul că G. este acasă fiindcă poate găti și în timpul zilei (doar că Iris profită de acest lucru și cere atenție, ceea ce de multe ori o încurcă) și e acolo atunci când eu nu pot să le supervizez pe fete fiindcă sunt ocupat cu treburi casnice.

Vestea cea mai bună e că Ingrid face pași mari, și la propriu și la figurat: de vreo săptămână a început să stea în picioare fără ajutor (dar avea nevoie de ajutor ca să se ridice), iar azi s-a ridicat singură de 2 ori în picioare. Desigur, nu poate sta prea mult și are tot felul de mișcări necontrolate, dar este super-entuziasmată și se bucură de fiecar dată. Abia așteptăm momentul în care va începe să meargă, împreună cu sora ei mai mare. 🙂

A început să și silabisească tot felul de lucruri și pare că încearcă să ne tot spună câte ceva. 🙂 în sistem nu-i mai place să stea decât dacă îi este somn; altfel, preferă căruciorul fiindcă vrea să vadă cât mai mult lumea din jur. Ar putea sta ore întregi în el…

Ne mutăm (din nou)

Vineri am primit cheile de la apartamentul închiriat, așa că tot weekend-ul am fost pe acolo. Cu ajutorul neprețuit al lui Ovidiu am reușit să aducem din lucruri (jucării de-ale fetelor, în mare parte) montăm un dulap imens (pentru hainele noastre), comodele luate pentru hainele fetelor și mașina de spălat haine (am pus câteva poze și pe facebook). Duminică ne-am dat seama că am uitat să luăm de la Ikea birou de lucru (pentru G.) și masă de bucătărie. 🙂 Azi (luni) le-am comandat online, însă livrarea se face abia vinerea viitoare… Până atunci, facem tot posibilul să mutăm toate lucrurile și să le aranjăm cât de cât. Urmează să punem cadrul de pat în dormitorul nostru și o canapea în living (din păcate, încă nu știm când vom intra în posesia lor).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *