Categories
jurnal de Viena

Săptămâna 8 (ziua 57)

„Zici că suntem aici de-o veșnicie”, îmi zicea zilele trecute G.

„Zici că suntem aici de-o veșnicie”, îmi zicea zilele trecute G. Și, dacă dau „rewind”, și mie mi se pare cam la fel. E incredibil câte am făcut în aceste aproape 2 luni și cât de mult s-a schimbat viața noastră (nu în bine sau în rău, ci pur și simplu s-a schimbat).

Ne-am mutat (în sfârșit)

Ne-am mutat deja de vreo 2 săptămâni (la scurt timp după nota anterioară din jurnal). Am mutat mare parte din lucruri – începe să arate a casă „normală” – dar tot mai avem câțiva saci de haine nedesfăcuți (zilele trecute am scăpat și de ultimele 2 cutii, cu cărți de-ale fetelor, după ce am montat biblioteca de lemn. Am montat și tricicleta lui Iris (de ceva vreme tot aștept să o scot pe afară – până să plecăm din România, înca nu ajungea calumea cu picioarele la pedale, acum deja ar trebui să poată pedala singură) și am cam eliberat holul.

Obiectivul este să le culcăm pe fete în camera lor, iar noi în dormitorul nostru. Momentan avem doar salteaua de pat (bine că am reușit s-o luăm de la Ikea, în penultima zi dinainte de închidere), iar lângă ea, pătuțul în care a dormit Iris și cât am stat la prieteni. G. are „trasată sarcina” de a-i arăta niște paturi lui Iris, ca să-și aleagă ce i-ar plăcea și, când ajunge pătuțul, le mutăm in camera lor.

Nu e ușor să dormim 4 într-o cameră (dintre care 3 în pat – noroc că am prevăzut și ne-am luat o saltea de 180 cm lățime). Am avut și două nopți în care am dormit toți 4 (Iris avea coșmaruri sau pur și simplu avea o nevoie stringentă de afecțiune). Am încăput, însă n-aș putea spune că e confortabil.

Desigur cămai sunt multe altele de luat (în București am locuit peste 7 ani în același apartament, timp în care l-am mobilat și utilat în permenanță) – încercăm să le prioritizăm, bineînțeles, și să le cumpărăm în timp, ca să ne încadrăm în bugetul lunar.

Distanțare socială, ziua 29

Cel mai mult ne-a ajutat mutarea în apartamentul nostru faptul că suntem lângă canalul Dunării, unde există un traseu de bicicelete (parte din Eurovelo, se pare) și un fel de potecă pe marginea râului, unde le pot plimba pe fete (din fericire, plimbările în aer liber sunt încă permise aici).

De cele mai multe ori, Iris e în cărucior și Ingrid în sistem. De 2-3 ori, Iris a vrut să meargă pe jos sau să se dea cu trotineta (evident, n-a reușit să parcurgă o distanță prea mare, fiind la început). În final, ajunge să stea în picioare pe „pragul” căruciorului. Cam ca în imaginea de mai jos.

Publicată de Jurnal de tatic pe Vineri, 13 martie 2020

Zilele trecute m-a testat de vreo 2 ori… Am întrebat-o cine merge în cărucior la plimbare, a zis că ea; am luat-o pe Ingrid în sistem (nu e deloc ușor, mai ales când e somnoroasă și se enervează), i-am zis să se pună în cărcuior, după care îmi zicea, senină, că ea vrea să meargă cu trotineta. Firește, i-am zis că am stabilit deja că ea merge în cărucior și că, dacă vrea să ne plimbăm pe marginea râului, nu se poate decât în cărucior. A acceptat de fiecare dată (eram pregătit să apelez și la planul B, cu opțiunea 1: vii în cărucior sau opțiunea 2: stai în casă).

Ne omoară faptul că nu putem merge la locurile de joacă (Iris e în lumea ei acolo – nu doar că îi place să se dea pe toate nebuniile, dar mai și socializa, măcar din priviri, cu alți copii), dar, în același timp, mă gândesc că, în România, părinții nu au șansa de a ieși cu copiii la plimbare, așa cum avem noi aici. Va veni și momentul în care se vor deschide locurile de joacă.

Dacă nu, cea mai la îndemână variantă ar fi să pun la punct bicicletele (de adulți), să iau o „șaretă” pentru (2) copii și să bag ture pe traseul EuroVelo care trece pe Canalul Dunării, pe lângă noi. Cu ocazia asta, mai fac și eu sport și mă mai relaxez.

Cum mai evoluează fetele

Iris

A avut vreo două săptămâni de crize, a fost o perioadă destul de tensionată (azi a fost mai bine). Am pus-o pe seama geloziei, dar cred că e vorba (și) de lipsa de socializare cu copii. De câte ori ieșim la plimbare și vede un copil, vrea să ne oprim, îl analizează și parcă ar vrea să se apropie de el.

Marele progres, în ceea ce o privește, este că nu a mai căzut prin casă alergând sau mergând 🙂 nu râdeți, se întâmpla destul de des (cam zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi) – ori de câte ori îi ziceam să fie atentă pe unde merge, să „caște ochii”, să nu mai alerge de bezmetică, reușea cumva să se împiedice de ceva și să ia câte o trântă.

I-am pus pe balcon un covor sintetic (ideea lui G.), ca să să mai joace acolo cu jucăriile de plastic și pietricele în “timpii morți” (când nu suntem la plimbare, nu mănâncă sau nu e la somn).
Ieri a „preparat” niște orez, astăzi supă, într-o oală de-a ei micuță, cu pietricele.

Apropos de trotinetă (de care vorbeam mai sus), a primit de la „iepuraș” (am sărbătorit și după calendarul catolic, fiind zi liberă luni) o cască de protecție, de care e nedespărțită – o poartă și prin casă, când se dă cu tricicleta din lemn, fără pedale.

Și o relatare amuzantă cu Iris: sămbătă, G. era la duș, iar Iris își tot făcea de lucru prin baie. La un moment dat, a adus mopul ei (are un mop de jucărie) ca să șteargă pe jos, a plecat cu el și a lăsat ușa deschisă la baie. G. a urlat după ea să închidă ușa. S-a întors, a intrat în baie, a închis ușa și a întrebat-o cu seninătate:

-e bine, boss?

Ingrid

Evoluţia ei este spectaculoasă. Dacă acum vreo 3 săptămâni stătea în picioare, în pătuţ, doar ridicată, de vreo 2 săptămâni se ridică singură de ce apucă, iar cam de o săptămână reuşeşte să cadă în fund (a căzut de câteva ori şi pe spate, pe parchet-5 secunde dacă nu eram atenţi, se urca repede pe ceva şi auzeam doar bubuitura căderii). În direcţia asta, pare să evolueze mai rapid decât Iris-o ajută faptul că e mai scundă (Iris a fost mereu peste media de înălţime şi sub media de greutate a vârstei ei).

Deja merge cu ajutorul unei mese de activităţi (mult spus – e o măsuță de plastic, cu câteva butoane și cântecele în germană – cadou primit de Iris la o vârsta prea înaintată – nu prea s-a jucat cu ea) sau al unui antepremergător (în care a trebuit să pun un bidon de miere pentru stabilitate fiindcă se înclina pe spate de fiecare dată când Ingrid încerca să se ridice de el și a și căzut de vreo 2 ori peste ea).

Odată cu evoluția spectaculoasă și (credem noi), în același timp cu creșterea dinților, au venit și problemele cu somnul. În ultima săptămână pare că a trecut de la 3 reprize de somn pe zi, la două (dormea dimineața pe la 9-10, la prânz și seara, pe la 6 – dimineața și seara, maxim câte o jumătate de oră). Acum îmi dau seama, totuși, că se apropie de 44 de săptămâni, a doua fază de regresie a somnului (conform cărții Wonder Weeksrecomand oricărui viitor sau proaspăt părinte, care vorbește de 3 faze – săptămâna 14, săptămâna 44 și săptămâna 74 ).

Ce mai face tăticul

Încerc să mă pregătesc mental pentru momentul când G va merge din nou la birou (peste vreo 2 săptămâni, cel mai probabil). N-o să mai fie nimeni prin preajmă care să mă ajute, care să stea cu Ingrid / amândouă atunci când mănânc sau am vreo necesitate.

Altfel, aștept momentul în care Iris va merge din nou la grădiniță. Nu pentru că nu mai fac față sau că nu îmi place să petrec timpul cu ea, ci pentru că simt că nu o pot ajuta să progreseze mental – sunt prea ocupat cu rutina zilnică a ambelor (mâncat, schimbat, îmbrăcat, ieșit la plimbare, mâncat iar, dormit) și să am grijă să nu pățească Ingrid ceva cu escaladările ei încât nu mai am (de cele mai multe ori) timpul și nici energia necesare ca să facem împreună activități de stimulare mentală. La grădiniță e cu totul altceva – am văzut progresul extraordinar cât a fost la grădiniță, în București (grădinița Kindi, cu niște doamne educatoare nemaipomenite)

Altfel, îi citesc povești (cele mai multe, traduse pe loc din română, chiar dacă are și în engleză), ne hârjonim, ne zbenguim, mai facem mișcare împreună și încercăm să ne amuzăm cât putem.

Am mai trecut prin asta (singur, cu ele acasă) înainte de “lockdown”, doar că atunci aveam locul de joacă la îndemână. Acum, pare că singura opţiune rămâne cea cu bicicleta şi atașul.

Vă țin la curent.

1 reply on “Săptămâna 8 (ziua 57)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *